
De ce e cam fain la Electric Castle
Până să fi ajuns să-l trăiesc pe pielea mea, auzisem tot felul de păreri despre Electric Castle. Unele negative, ba că este numai noroi, ba că e prea plin de hipsteri agitați, ba că muzica nu-i cine știe ce etc… Am fost anul trecut și mi-am dat seama că nu este deloc așa. Iar când am revenit în acest an, la ediția a cincea, m-am convins că este genul de festival pe care chiar trebuie să-l trăiești o dată pe viu ca să te facă apoi să tot revii…
Am ajuns la Cluj cu un avion privat luat de prietenii de la J&B, care s-au ocupat apoi să avem și echipamentul necesar în caz de ploaie. Numai că anul acesta nu a mai fost cazul, astfel că pelerina și cizmele galbene au rămas neatinse… (foto)
E drept, a plouat într-o zi, preț de jumătate de oră, dar soarele a revenit repede și apa a dispărut imediat. Și-apoi, parcă Electric Castle fără puțină ploaie parcă nu are farmec… 🙂
Simpaticul Macanache ne-a întâmpinat chiar la coborârea din avion cu multă voie bună, am băut cu el ceva bun pregătit pe loc în aeroport de-un bartender șmecher și după ce am #BlendingSpirits cu gheață 🙂 am pornit cu chef cu toții spre Grand Hotel Italia, unde aveam să ne petrecem cele 3 nopți la Cluj. Piscina arăta atât de îmbietor (foto)
încât n-am rezistat să nu facem și-o baie pe fugă, înainte să plecăm spre Bonțida și Castelul Banffy.
Anul acesta locul de desfășurare al Festivalului a primit un upgrade considerabil, au apărut zone noi, facilități mai multe și totul arăta mult mai spectaculos decât la ediția anterioară.
Despre ce a fost pe scene (da, la plural, pentru că sunt vreo 5) e mai greu să vă povestesc, ceea ce vezi și auzi fiind dificil de reprodus în cuvinte. Nu este vorba numai de muzică, mi se pare că este o îmbinare perfectă a unor artiști cu tehnologia și cu un concept vizual care, practic, nu au cum să nu te captiveze. Artiștii, soliști sau trupe de calitate, care poate unora le spun mai mult, altora mai puțin, au performat în fața, am înșeles de la gazde, a peste 130.000 de spectatori. Mie, personal, mi-au plăcut mult Paul van Dyk, Subcarpații, alt-J, Franz Ferdinad și deadmau5, naiba știe dacă i-am scris bine, pentru că recunosc că nu-s vreun specialist al acestui tip de muzică.
Dar dincolo de show-urile de pe scene, Electric Castle este despre atmosferă. Și despre oameni. Locația este superbă, iar când este soare iți vine să stai tolănit pe iarba verde sau pe șezlongurile sau pernele acelea de puf aflate la tot pasul și
să sorbi în tihnă dintr-un Aperol Spritz cu gheață, după celebra rețetă #321spritz, băutura cea mai la modă acolo… Dacă ți-e foame, ai o varietate atât de mare încât cu greu te poți decide ce să alegi, cum mi s-a întâmplat mie într-o seară…
Și mi-a mai plăcut mult că nu am văzut pițipoance, n-am văzut bădărani, n-am văzut oameni needucați… Foarte mulți tineri, mulți puști, oameni curați, frumoși și chiar oameni în vârstă, ca cele două doamne din antologica poză pe care o redau și eu mai jos…
Plus grupul nostru de la București, cu mulți prieteni, cu neliniștitele Fabulous Muses, care muncesc încontinuu, zici că merg pe baterii, cu nonconformistul Otravă, care ne explica tot despre niște artiști de care eu nici nu auzisem, cu șefa la Instagram, cum a botezat-o Maticiuc pe Sânziana Negru și încă mulți alții și nu în ultimul rând cu Adela și Andreea, cărora le mulțumesc pentru eforturi și pentru că nu ne-a lipsit niciodată nimic…
In rest, împărtășesc cu voi mai jos niște imagini, care sper să spună mai mult decât am spus eu despre farmecul Electric Castle.
Una peste alta, au fost câteva zile tare faine la Cluuuuj și, dacă vor insista, cred că mă mai întorc și la anul… :-)) :-))