Weekend în Deltă, cu Anonimul și cu Perseide
Mă gândisem că weekendul imediat după Untold va fi unul acasă, de refacere… :-))) Festivalul Anonimul mi-a schimbat însă planurile și cum nu fusesem niciodată, am zis să-l descopăr și eu acum, la a 14-a ediție…
Și n-am regretat nici o secundă… Anonimul are un farmec aparte, în primul rând, așa cum spun chiar gazdele, pentru că este despre oameni… Și cu oameni minunați, aș adăuga… De la organizatori, la localnici, de la gazde până la turiști… Majoritatea filmelor rulează pe un ecran uriaș, în aer liber, lumea stă pe bănci de lemn sau pur și simplu pe iarbă, iar sunetul filmelor este tulburat doar de foșnetul stufului sau de aripile egretelor… Dunărea se termină la doi pași în dreapta, Marea este la doi pași în stânga… Un loc de vis…
Din păcate nu am avut timp să văd prea multe filme, pentru că am vrut să admir cât se putea, într-un timp foarte scurt, și din minunățiile Deltei, pe care, de asemenea, abia acum o descopeream… L-am aplaudat în ultima seară pe câștigătorul marelui trofeu, Cristi Iftime, pentru Marița, cel mai bun film al Festivalului… Și am mai urmărit apoi o proiecție interesantă, Capace, cu Vlad Ivanov și Adrian Titieni, un film deloc rău… Iar noaptea s-a prelungit apoi pe ritmurile nonconformistului DJ Gojira…
Și, întâmplător sau nu, noaptea de gală a Festivalului Anonimul a coincis cu Noaptea Perseidelor… Așa că n-am vrut să ratez spectacolul cerului și-am petrecut câteva ore pe plajă, lângă un mic foc, admirând luminițele care brăzdau cerul… Fix în locul unde Dunărea se îmbină cu Marea și la lumina unei Luni calde și blânde…
În rest, în timpul zilei am gustat din plin din farmecul Deltei… Gustat chiar la propriu, pentru că nu puteam să ratez acel Storceag, faimosul borș de pește sau un sturion fraged făcut pe jar… Gătesc senzațional cei de la Green Village, un resort care păstrează în detaliu look-ul local al zonei. Apoi un apus unic, trăit pe canalele înguste din rezervație și prin care abia se strecoară o barcă, îndoind stuful în stânga și dreapta… Am ținut mult să văd pelicani și-am avut norocul să ne întâlnim cu un grup mare și să-i admirăm de aproape…
În fine, mi-ar lua mult mai mult timp să povestesc despre toate lucrurile văzute, dar cred că mai bine este să împărtășesc cu voi niște imagini care vorbesc de la sine despre frumusețea zonei… Fotografiile sunt în mare parte făcute de Ștefan Lungu, care n-a pus geană pe geană în Deltă și căruia țin să-i mulțumesc pentru minunata experiență… Pe care de-acum o recomand hotărât oricui mai are încă dubii… Eu recunosc, am avut o îndoială legată de legenda cu tânțarii, dar din fericire n-am avut nici o problemă, cred că au fost goniți de Perseide… 🙂
Previous Article
Next Article