De ce a pierdut Lupescu. Și ce-a fost de fapt cu alegerile FRF
O scurtă analiză rece, detașată și personală, despre alegerile de la FRF. Rece, pentru că este fără patimă. Mă știu la fel de bine cu ambii candidați, le-am urat succes și mi-a fost complet indiferent care dintre ei va câștiga. Că, realist și lucid, am fost convins că va câștiga Burleanu, este altceva. Am și scris-o cu câteva zile înaintea alegerilor și nu prea mă credea nimeni, deși o previziune logică ar fi arătat că așa va fi.
Foto Cristi Preda / GSP
- De ce a pierdut Lupescu
Părerea mea este că și-a greșit conceptul campaniei. Pentru niște alegeri politice, sau de nivel național, ar fi făcut o treabă excelentă. Doar că el, în acest caz, nu avea de convins populația. Nu milioane de oameni, la care nu prea poți să ajungi decât prin televizor. El trebuia sa convingă doar 127 de oameni. Atât. Acei 127 de oameni de care avea nevoie îl știu pe Lupescu. Lor nu le trebuia demonstrat că Lupescu e prieten cu Ferguson. Sau cu Chivu și Lucescu. Nu. Oamenii aceia știau asta, Lupescu a consumat un efort inutil, pentru niște oameni cărora nu le-a transmis nimic nou.
Degeaba s-a înconjurat la lansare de Generația de Aur. Că nu Generația de Aur a votat. Imaginea excelentă pe care a transmis-o, susținătorii de lux și campania fără cusur, pentru una generală, ar fi convins probabil majoritatea populației țării. Ar fi câștigat probabil cu 85%. Doar că, repet, pe Lupescu ar fi trebuit să-l intereseze să-i convingă pe cei 127 de alegători de care avea nevoie. Nu știu cum, asta e treaba lui, dar este cert că n-a făcut-o.
De partea cealaltă, Burleanu nu s-a dus nici la Gâdea și nici la Rareș Bogdan, înconjurat de granzi ai fotbalului. Pentru că nu i-ar fi folosit în ochii celor 127 de oameni de care avea nevoie. Inteligent și strateg bun, el a realizat că nu trebuie să convingă o țară întreagă. Ci doar un grup de 127 de oameni. Cum a făcut-o, este treaba lui, cum am spus și în cazul lui Lupescu. Dar a făcut-o deștept.
- Treaba cu Dragnea
Am scris-o cu câteva zile înainte de alegeri. Mă amuză atât de tare naivitatea celor care și-au închipuit, după interviul lui Liviu Dragnea din GSP, că acesta îl susține pe Lupescu… Cum să gândești atât de superficial și fără logică? La fel ca și cei care susțin acum că liderul PSD a suferit o înfrângere usturătoare sau că a pierdut. Nu, Dragnea n-a pierdut nimic pentru că nici n-a jucat măcar.
Dragnea este un om extrem de inteligent. Un politician abil și mereu lucid. De ce s-ar fi expus? Dacă ar fi dorit să-l susțină, avea mijloacele de a ajunge la cei o sută și ceva de votanți de care ar fi fost nevoie. N-ar fi făcut-o public. Fără să am vreo informație, sunt convins că pe Dragnea îl interesa cine câștigă la FRF la fel cum mă interesează pe mine cine câștigă alegerile din Tanzania.
Au fost atâtea discuții despre implicarea politicului în fotbal, încât Dragnea pur și simplu a vrut să-și asigure liniștea. Și să se delimiteze public de câștigător, pentru a evita viitoare speculații etc. Eu eram convins că Burleanu va câștiga. Dacă eu știam asta, Dragnea, care este mai deștept ca mine, sigur știa și el. Dar știa și că, chiar fără să aibă vreo implicare, speculațiile oricum ar fi venit. Așa că și-a luat și el o măsură de precauție. Fără să aibă nici un altfel de amestec, sunt convins.
3. De unde atâta patimă pentru nimic?
Ultima chestie, pe care nu o pot pricepe. Nu-i înțeleg pe cei care, și înainte, și după alegeri, s-au dat de ceasul morții că Burleanu ar putea rămâne la FRF. Ba mai mult, fiind chiar din afara fenomenului, dar amenințând fie că pleacă din țară, fie că e o tragedie, fie că suntem o nație de tot râsul. De unde până unde atâta patimă și isterie pentru o problemă a unor oameni din fotbal. Câștigăm noi ceva dacă vine X sau Y la FRF? Ni se schimbă viața cu ceva? Plătim mai puțin la întreținere, sau impozite mai mici, dacă iese X și nu Y?
FRF este o instituție privată. Iar vreo 250 de oameni își aleg un șef. Este, mă gândesc, exclusiv la latitudinea lor să aleagă persoana pe ei o vor ca șef. Vor un șef bun, își pun un șef bun. Vor un șef rău, să-și pună un șef rău, n-au decât. Lor și-l pun șef, nu mie. E pe banii lor, nu pe ai mei.
Mi-e atât de indiferent pe cine vor cei 250 de oameni s-și pună conducător și nu văd de ce m-aș enerva eu. Dacă cei de la Coca Cola sau de la Lufthansa își aleg un șef rău sau bun, ne interesează? Nu e cumva treaba celor care-și aleg șeful, să decidă ei cum să fie conduși? De ce nu mergem și la federația de ping pong să-i certăm că nu și-au ales un președinte care să fie cum vrem unii sau alții?
Previous Article
Next Article