Tragedia din Retezat. Amestec de ambiție prostească, inconștiență sau boală de glorie?
Am lipsit puțin din Buc și n-am apucat sa scriu și eu o părere despre tragedia din Retezat unde au pierit doi copii nevinovați…
O să încerc să fiu scurt și punctual.
- Este clar vorba despre o inconștiență a acelui tată, orbit probabil de ambiția (mulți i-ar zice prostească) de a-și vedea copiii obținând niște performanțe care nici foarte multor adulți nu le sunt accesibile. Cum spunea și Zoso, un tată bolnav de glorie, din păcate…
- Este adevărat că mulți dintre noi am aplaudat acele performanțe, dar și asta poate a fost o inconștiență sau o complicitate tacită, bazată pe glorificarea unor performanțe ale unor copii fenomen. Dar alpinismul NU este un sport pentru copii! Chiar și strict medical vorbind, organismul unui copil de 10 sau 12 sau 16 ani nu este făcut să reziste unor asemena eforturi și condiții extreme, ca lipsa de oxigen și așa mai departe…
- Tocmai de aceea oficialitățile himalayene au refuzat cererea tatălui în cauză de a-și pune copii să escaladeze Everestul. Nu din alte considerente, ci pur și simplu pentru a-i proteja. Ca un exemplu tot din sport, este exact ca la gimnastică. REGULI STRICTE și interdicția copiiilor mai mici de 16 ani de a concura la seniori. Tocmai pentru că un copil nu are organismul, mai exact ligamentele, articulațiile, duritatea oaselor, etc necesare pentru solicitarile de la un nivel de performanță de seniori. La fel și în alpinism, ar fi trebuit să fie pur și simplu legi care să interzică unui copil să se cațere pe Aconcagua sau pe la 6.000 de metri pe unde le tot urca dl Popescu pe micuțele Coco și Geta. Punct.
(Aici fac o paranteză apropo de gimnastică. Alaltăieri, Alina Alexoi, probabil cel mai bun comentator de gimnastică din țară, spunea la TVR, despre nu știu ce gimnastă foarte bună că nu poate concura la Europene că nu are vârsta minimă necesară. Așa este. Dar, să fim serioși, de când este ăsta un impediment în România? Ani și ani de zile federația noastră devenise celebră în practica de a schimba acteleși documentele gimnastelor și de la le micșora vârsta pentru a putea concura, inclusiv cazuri de foste campioane celebre precum Gina Gogean, Alexandra Marinescu sau mai știu eu care… Bine că ne-am trezit într-un final și poate oficialii noștri au realizat nu doar că era ILEGAL și PENAL ce făceau, dar puneau în mare pericol și viața micilor gimnaste…)
- În fine, să revenim. Vorbeam despre cele două surori, copii-fenomen, care au făcut escaladări miraculoase. Dar mă gândesc că un copil nu are totuși discernământul necesar pentru a realiza dacă e bine sau nu, sau de a putea alege între a te chinui spre Aconcagua sau a merge la înot sau la balet. La ProTV o știre spunea că sora mai mare, Coco, abia aștepta vârsta de 18 ani ca să poată spune stop unei activități pe care se pare că nu prea o mai iubea. Nu putem ști ce era în interiorul acelei familii, poate copiii iubeau ce fac, poate nu, dar un lucru este cert. Părinții ar fi putut evita ce s-a întâmplat și era de datoria lor să o facă… Riscurile erau prea mari, de multe ori uriașe, gloria fusese obținută, de ce să forțezi și să tot continui?